Sunt multe lucruri emoţionante în autobiografia lui Ionuţ Tănase, însă ceea ce impresionează cel mai mult este faptul că, în ciuda tuturor vicisitudinilor vieţii sale, Ionuţ îşi păstrează curăţenia sufletească: nu povesteşte cu răutate, nu păstrează ranchiună, nu împroaşcă în stânga şi în dreapta cu noroi, deşi ar fi avut mii de motive, iartă şi trece mai departe cu seninătate. Deşi toate traumele prin care a trecut ar fi putut lăsa urme adânci în sufletul şi pe chipul lui, Ionuţ reuşeşte să îşi păstreze bunătatea, inocenţa şi optimismul, fiind unul dintre puţinii oameni care demonstrează ceea ce spune acel dicton celebru: când viaţa îi oferă lămâi, Ionuţ Tănase le ia şi face din ele limonadă.

        Din toate acestea şi nu numai, Portretul vieții unui orfan este, cu siguranţă, autobiografia unui învingător.