Livrare gratuită pentru comenzile mai mari de 100 lei
Curaj. Învingeţi frica şi activaţi-vă încrederea în sine

Curaj. Învingeţi frica şi activaţi-vă încrederea în sine

Cod produs: Curaj

Autor: Debbie Ford
Dimensiuni carte: 14x20 cm
Numar pagini: 204
ISBN: 9786066390415

Disponibilitate:În Stoc
17,50 lei

Descriere

În această carte profundă, colega şi prietena mea, Debbie Ford, prezintă detaliat un plan înălţător şi practic, pentru a trăi o viaţă plină de curaj. Cu fiecare capitol, vi se va dezvălui sinceritatea sa îndrăzneaţă. Într–adevăr, ea a luat în calcul toate posibilităţile. În paginile cărţii de faţă, găsiţi o descriere completă a tuturor elementelor necesare pentru a începe să trăiţi într–un mod plin de încredere, cu siguranţă de sine. Debbie povesteşte elocvent, despre propria transformare – de la o abordare bazată pe frică, a problemelor din viaţa sa, la a fi o femeie puternică, plină de curaj. Ea loveşte cu toată forţa, nu omite nimic şi am fost plăcut surprinsă observând că loviturile sale actuale sunt îndreptate chiar împotriva sinelui său temător, din trecut. Astfel, ea vă permite să beneficiaţi de pe urma slăbiciunii sale anterioare. Nu mai am ce să adaug în această introducere la cartea lui Debbie. Ea prezintă, în întregime, un plan pentru a trăi o viaţă plină de curaj. Pe măsură ce citiţi şi vă însuşiţi darurile sale profunde, vă asigur că veţi deveni din ce în ce mai pregătiţi să faceţi faţă tuturor provocărilor din viaţa voastră, aflându–vă într–o poziţie nouă şi puternică, plină de încredere în sine –şi, da, de curaj.

– Wayne Dyer

carti de autocunoastere

 

Rezumat

Fragment din carte

 

   Trecerea de la minte la inimă

  Codurile Războinicei Neînfricatec

   Codul Călăuzirii Divine

  În ultimii 25 de ani, am crezut că sunt conectată la sinele meu spiritual, într-un mod profund şi sfânt. Dar, într-o dimineaţă noroasă, într-o cameră de hotel din San Francisco, mi-am dat seama că probabil refuzasem să ascult cele mai importante mesaje din viaţa mea. în acea dimineaţă, ţineam un curs prin telefon şi lucram cu grupul, la întărirea încrederii în sine şi la a şti că suntem călăuziţi mereu de cineva - o forţă, o putere care încearcă să ne îndrepte în direcţia trăirii noastre celei mai înalte şi ne protejează de acele cărări care, până la urmă, ne vor submina. Doream să-i port pe cursanţi printr-un dialog interior esenţial, pentru recăpătarea încrederii şi a credinţei. Le-am cerut să închidă ochii, să respire adânc şi să se gândească la un moment în care nu şi-au ascultat măreaţa înţelepciune interioară şi să analizeze consecinţele şi preţul faptului că şi-au urmat propria voinţă, în loc de ceea ce eu numesc „voia lui Dumnezeu".
   Aşa cum fac de fiecare dată, când îndrum un dialog interior, am închis şi eu ochii şi m-am retras în mine însămi, pentru a păstra bine ritmul şi a merge în acelaşi loc ca şi cursanţii. Am întrebat din nou: „Când nu ai ascultat de măreaţa înţelepciune interioară? Care au fost consecinţele sau preţul urmării propriei voinţe, în loc de voia lui Dumnezeu?" Pe neaşteptate, am fost purtată în procesul din interiorul conştiinţei şi am văzut un întreg scenariu, din viaţa mea. Am văzut cum dragostea mea de vis a devenit un coşmar dominat de control, minciuni şi manipulare. Am privit în interiorul conştiinţei şi am văzut cum m-am înjosit, în ciuda instinctelor mele superioare (cele Divine), în repetate rânduri, întorcând spatele intuiţiei divine, care-mi spunea - uneori aproape striga la mine - să fug cât pot de repede. Am văzut că, oricât de clare erau dovezile şi cunoaşterea mea interioară, chiar şi atunci când găseam curajul şi tăria de a fugi, partenerul meu reuşea să mă convingă că greşeam, iar eu îmi pierdeam rapid puterea şi cădeam pradă modului său de gândire. Mă străduisem enorm să capitulez şi să accept o anumită situaţie. Luni întregi, am încercat mă predau şi să mă eliberez de furia, vina şi lipsa de speranţă care-mi umpleau inima şi corpul.
   În acea clipă de linişte şi reflecţie, am simţit cum furia punea stăpânire pe corpul meu, pe măsură ce văicăreala din mintea mea devenea tot mai puternică. Eram furioasă şi nu aveam de gând să fiu învinuită pentru eşecul, trauma şi înşelătoriile acestea. Suferisem deja destul. Pe măsură ce mă înfuriam tot mai mult şi-i întorceam spatele călăuzirii mele superioare, era timpul să întreb grupul: „Daţi vina pe Divinitate, Dumnezeu, spirit - oricum doriţi să numiţi puterea divină - pentru această întâmplare? Sunteţi furioşi pe acea parte din voi care încerca să vă ajute şi să vă tragă la răspundere pentru alegerile pe care le-aţi făcut?" Răspunsul meu imediat a fost: „Sigur că nu", dar o voce mai joasă, mai mânioasă, spunea: „Bineînţeles".

Răsfoiește

Opinii (0)

Spune-ţi opinia

Numele tău:
Opinia ta: Notă: Codul HTML este citit ca şi text!

Nota: Rău           Bun

Introduceţi codul din imagine: