Livrare gratuită pentru comenzile mai mari de 100 lei
Vise curajoase. Cum visează şamanii lumea întru fiinţare

Vise curajoase. Cum visează şamanii lumea întru fiinţare

Cod produs: Vise curajoase

Autor: Alberto Villoldo, Dr.
Dimensiuni carte: 14x20 cm
Numar pagini: 240
ISBN: 9789731701653

Disponibilitate:Momentan lipsa stoc
24,00 lei

Descriere

Fizica modernă ne spune că, prin fiecare gând pe care îl avem, noi visăm lumea întru fiinţare. Vise curajoase ne arată cum să ne visăm lumea, cu forţă şi graţie. Vechii şamani din America au înţeles că noi nu numai creăm experienţa noastră legată de lume, dar visăm întru existenţă, chiar natura realităţii însăşi – adică, „viaţa e doar un vis”. Dacă nu îţi visezi propria viaţă, eşti obligat să accepţi coşmarul care este visat de alţii. Această carte ne arată cum să ne trezim din coşmarul colectiv şi să începem să visăm o viaţă plină de curaj şi graţie – un vis sacru, pe care şamanii l-au cunoscut şi servit, de-a lungul timpului.

Alberto Villoldo ne revelează învăţăturile vechii înţelepciuni care explică cum anume putem da naştere realităţii, din matricea invizibilă a creaţiei. De asemenea, ne spune cum putem interacţiona cu această matrice, pentru a visa o viaţă de pace, sănătate şi abundenţă. El ne arată că, pentru a crea bucuria pe care o dorim, avem nevoie doar de curaj.

Rezumat

Fragment din carte

 

 Atunci când suntem atenţi la cum acţionăm într-o situaţie dată, putem să lăsăm deoparte poveştile care ne blochează în judecăţi de genul: E clar că nu merit să fiu iubit, dacă pot să mă comport în halul ăsta, sau: E o persoană rea, dacă a putut să se poarte aşa cu mine.
   Desigur că există situaţii urâte, care provoacă oamenilor durere, dar putem să tragem doar concluzia că sunt oribile, fără a ne grăbi să judecăm victimele, salvatorii şi agresorii. Practica lipsei de critică ne permite să vedem tabloul întreg - inclusiv frica agresorului, care îi stimulează comportamentul agresiv şi ofensiv; lipsa de curaj a victimei, dar şi complicitatea ei la menţinerea situaţiei, precum şi concentrarea salvatorului pe sine însuşi şi pe nevoia sa de a fi eroul justiţiar. A practica adevărul înseamnă a încetini ritmul, a face un pas în spate şi a privi la o situaţie din toate unghiurile, pentru a înţelege mai bine ce se întâmplă, fără a avea vederea înceţoşată de presupuneri personale.
   În iudaism (şi în creştinismul timpuriu) există un păcat cunoscut sub denumirea de loshon hora, care se referă la a bârfi. Loshon hora spune că a vorbi negativ despre cineva, fără niciun scop constructiv, este echivalent cu a blestema, iar a asculta o bârfă este la fel de rău ca şi a o răspândi, fiindcă participi la ea în mod activ. Tot după legea iudaică, trebuie să spui adevărul despre cineva - chiar dacă acesta se întâmplă să fie ceva urât sau dureros - pentru a împiedica rănirea unei persoane nevinovate, într-un astfel de caz, este important să spui numai faptele, fără a le judeca - căci judecata poate să o facă numai Dumnezeu. Dacă nu poţi împiedica rănirea persoanei, cel mai bine e să taci şi să nu vorbeşti de rău pe nimeni, oricât de mare ar fi tentaţia.
   După ce vedeţi tabloul în întregime şi vă amintiţi că fie¬care îşi are propria călătorie de maturizare spirituală, este mai uşor să renunţaţi la nevoia de a-i judeca pe toţi şi toate. Atunci, puteţi să practicaţi adevărul şi să fiţi cine sunteţi cu adevărat: cinstiţi faţă de valorile voastre şi acţionând cu integritate şi curaj.
   La fel, practica transparenţei înseamnă să permiteţi să fiţi văzuţi de alţii aşa cum sunteţi cu adevărat, fără să ascundeţi ceva. în acest sens, nu demult, mă uitam la un program de ştiri, la o expertă în politică pe care o sunase o ascultătoare, ca să o roage să-şi îmblânzească remarcile caustice la adresa unui duşman politic. Ascunzându-se în spatele unor ochelari de soare mari şi vânturându-şi părul tot timpul, experta a întrerupt-o pe ascultătoare cu comentariile ei sarcastice şi a încercat, cu agresivitate, să schimbe subiectul. Cu toate încercările de a părea nonşalantă, limbajul ei corporal şi eforturile de a deturna atitudinile critice nu lăsau loc la nicio îndoială că se simţea nesigură şi expusă.
   Este ciudat, dar cu cât încercăm mai mult să ne ascundem defectele şi nesiguranţa, cu atât acestea sunt mai vizibile pentru alţii. Ne place să credem că putem să jucăm suficient de bine, încât să păcălim pe toată lumea, inclusiv pe noi înşine - dar eşuăm mizerabil şi suferim încă şi mai mult, în timp ce continuăm să ne amăgim.

Răsfoiește

Opinii (0)

Spune-ţi opinia

Numele tău:
Opinia ta: Notă: Codul HTML este citit ca şi text!

Nota: Rău           Bun

Introduceţi codul din imagine: