Livrare gratuită pentru comenzile mai mari de 100 lei
Dincolo de limitele noastre biologice. Secretele longevităţii

Dincolo de limitele noastre biologice. Secretele longevităţii

Cod produs: Dincolo de limitele noastre biologice

Autor: Miroslav Radman
Dimensiuni carte: 14x20 cm
Numar pagini: 154
ISBN: 9786066390194

Disponibilitate:În Stoc
14,50 lei
5,00 lei

Descriere

Departe de a fi doar prezentarea şi justificarea ştiinţifică a unui proiect al biologului Miroslav Radman şi al echipei sale, cartea Dincolo de limitele noastre biologice se constituie, într-un mod deosebit de incitant, într-un stimulent pentru voinţa noastră, a oamenilor, exprimată atât la nivel oficial, de către autorităţi, instituţii şi organizaţii, cât şi la nivel individual, de a întreprinde sau facilita un demers temerar, dar posibil şi chiar probabil, ce se poate concretiza în aplicarea unor concluzii tehnico-ştiinţifice, din domeniul biologiei şi al geneticii, care să ducă la prelungirea duratei de viaţă a oamenilor.

Ideea poate naşte, categoric, o serie de discuţii la nivel religios, etic, economic, social şi din multe alte puncte de vedere, dar autorul, anticipând acest lucru, încearcă deja din start să ofere unele răspunsuri la posibilele întrebări, pledând în final pentru utilitatea proiectului, într-un mod cât mai obiectiv cu putinţă.

Studiile realizate atât de autor, cât şi de alţi oameni de ştiinţă, i-au creat acestuia premisele pentru a crede, cu toată seriozitatea, că este de luat în considerare posibilitatea utilizării unor caracteristici biologice, în special genetice, ale unor organisme aparent simple şi neînsemnate, cum sunt bacteriile, rotiferele sau tardigradele, în scopul de a „transfera” aceste caracteristici şi asupra organismului uman, întrucât aceste organisme pot fi catalogate ca fiinţe extrem de rezistente sau chiar „cvasinemuritoare”. Rezistenţa lor la condiţii total potrivnice vieţii, din punct de vedere uman, capacitatea lor de a se regenera complet şi după dispariţia acelor condiţii nefavorabile, de a o lua, practic, de la capăt, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, este ceea ce îl interesează pe autor, pentru a descoperi modalitatea de asimilare a acestei rezistenţe şi la om. Totodată, este semnalată şi ipoteza ca în însuşi organismul uman să se regăsească posibilitatea de a se activa aceleaşi caracteristici sau unele asemănătoare cu ale organismelor rezistente.

Cartea este presărată cu aspecte de ordin subiectiv, personal, pentru a ne face să înţelegem contextul ce a dus la preocuparea autorului pentru această temă – şi, totodată, îmbinând conceptele tehnice şi teoriile ştiinţifice, cu un stil plin de umor şi uşor accesibil oricărei categorii de cititori.

Aspectul care poate genera cele mai mari rezerve, cu privire la consecinţele prelungirii vieţii omului, pare a fi lipsa resurselor materiale. Dar autorul imprimă o notă de optimism în această privinţă, exprimându-şi speranţa identificării unor soluţii de către autorităţi sau de către alţi cercetători, întrucât preocupările există deja. El se limitează, totuşi, la a-şi face datoria în domeniul pe care-l reprezintă şi anume, biologia – o evidentă atitudine de bun-simţ ştiinţific. Sub acest aspect, se poate sintetiza că omul este un mare consumator de resurse naturale exterioare, dar poate fi şi generatorul unor resurse tot naturale, dar interioare, proprii fiecărui individ. Este, într-adevăr, o idee revoluţionară!

Recomandăm cu căldură această carte, fiind convinşi că va declanşa, la nivelul intelectual şi chiar spiritual al fiecărui cititor, cel puţin un minim proces de reflecţie asupra resurselor sale individuale şi va genera un optimism rezonabil, în privinţa perspectivelor omenirii în lumea în care trăim.

carti motivationale

Rezumat

Fragment din carte

 

 Merită osteneala să trăim două sute de ani şi mai mult. Dacă ne hotărâm să luăm apărători împotriva oxidării, în timp ce suntem încă tineri, ne vom îndrepta probabil şi spre o prelungire cvasi-automată a vieţii noastre fertile. Atât bărbaţii, cât şi femeile. Poate că ar fi mai înţelept să prevenim îmbătrânirea după menopauză, pentru a echilibra raportul de persoane productive economic şi cultural, cu cel de persoane reproductive?
   Multe mistere sunt legate încă de anunţarea menopauzei. Este vorba, probabil, de un semnal hormonal, care se declanşează în momentul în care, riscul de malformaţie al unui copil ar creşte în mod periculos. Acest semnal intervine asupra producerii liniei germinale. Probabil că, dacă s-ar menţine tinereţea celulelor care formează oul şi sperma, acest semnal de oprire nu ar fi trimis.
   Poate că, în unele grupuri umane din trecut, unii au continuat să procreeze până la cincizeci, şaizeci, şaptezeci de ani... Calitatea genelor în celulele germinale, cu rol de a transmite gena, a scăzut, fertilitatea s-a diminuat, iar povara copiilor malformaţi a avut un efect darwinian negativ asupra acestor grupuri condamnate atunci să dispară. Există un singur mod simplu de a menţine tinereţea şi calitatea genelor transmise de la o generaţie la alta - acela de a le transmite când eşti tânăr. Altfel, există riscul de a determina dispariţia speciei.
   Dar, în viaţă totul e flexibil. De aceea nu trebuie să mergem prea departe cu previziunile, fără a avea date suficiente. Dacă celulele germinale sunt bătrâne la şoarecii de doi ani, la noi ele sunt încă prea tinere. Viteza ceasurilor este variabilă, chiar dacă chimia ceasului este aceeaşi sau asemănătoare.
   Dacă genele, prezente pentru a transmite viaţa, ar îmbătrâni, nu ar fi decât o chestiune de timp înainte ca fiecare specie să se stingă. Dar faptul de a limita reproducerea la tinereţe a constituit, într-un fel, o asigurare de viaţă. In cazul spermei umane există, aparent, o mare selecţie naturală. Spermatozoizii deterioraţi de produsele chimice sau din alte cauze, nu înoată bine şi nu ajung departe. Sănătatea lor se verifică prin faptul că unii înoată mai rapid decât alţii - iar cei dintâi câştigă trofeul fertilizării.
   Există apoi selecţia darwiniană primară. După experienţele „anecdotice" ale medicilor, dacă fiecare concepţie ar reuşi, am fi cu mult mai numeroşi decât suntem acum - dar cei mai mulţi ar fi bolnavi şi malformaţi. Unii experţi ne asigură că, în cel puţin jumătate, chiar 80% dintre cazuri, are loc o respingere a embrionului, după fecundare. La femeie, acest lucru se manifestă prin avorturi foarte, foarte timpurii, despre care nici nu se are habar; uneori apar sângerări puţin mai mari la ciclu. Când au fost analizate aceste miniavorturi, avându-se acces la cromozomi, aceştia prezentau adesea malformaţii, aberaţii.
   Astfel, are loc o selecţie naturală foarte discretă, făcută fără ştirea noastră şi care există din clipa conceperii. Oare, conştiinţa intervine şi ea în această triere? Nu ştiu. Există cazuri - au fost descrise în literatură - când totul se petrece ca şi cum femeia, de exemplu, ar refuza fecundarea de către soţ şi nu ar reuşi să păstreze decât sperma amantului. E mai mult ca sigur că este un fapt cerebral - ca şi alegerea partenerului, de altfel. De ce? E aproape un mister.
   Cert este că suntem îndreptaţi către această evidenţă: natura, fără intervenţia noastră, operează ea însăşi selecţii, în cadrul speciei. In vremuri nu aşa de îndepărtate de epoca noastră, ea elimina cu cruzime, jumătate dintre copiii sub vârsta adolescenţei. Prin intermediul numeroaselor boli infecţioase, selecţia prin supravieţuire lovea copiii în sistemul imunitar puţin mai slab decât al altora, care nu rezistau apei murdare, nutriţiei şi igienei insuficiente. Astăzi, mortalitatea infantilă este aproape nesemnificativă în ţările dezvoltate.

Răsfoiește

Opinii (0)

Spune-ţi opinia

Numele tău:
Opinia ta: Notă: Codul HTML este citit ca şi text!

Nota: Rău           Bun

Introduceţi codul din imagine: