Livrare gratuita pentru comenzile mai mari de 100 lei
Călătoria supremă

Călătoria supremă

Cod produs: Călătoria supremă

Autor: Robert A. Monroe
Dimensiuni carte: 14x20 cm
Numar pagini: 274
ISBN: 9789731701820

Disponibilitate:În Stoc
24,00 lei

Descriere

   Există o mare deosebire între această carte şi prima lucrare a lui Robert Monroe, Călătorii în afara corpului. Până acum a fost vorba despre povestea singulară a lui Monroe, despre propriile sale aventuri pe care le-a descris, propriile sale întâlniri, dialoguri, pericole şi descoperiri.

   În Călătoria supremă el ne spune cum şi-a găsit calea – noua direcţie – cum a călătorit de-a lungul acesteia şi dezvăluie motivul şi scopul acestei expediţii de pionierat. Iar cel mai important aspect este acela că el include relatările altora, care, prin noile sale programe de învăţare, au reuşit să desluşească harta, să urmeze direcţia şi să îndeplinească acelaşi scop.
    Cei care nu sunt familiarizaţi cu experienţele în afara corpului pot găsi în această carte ecouri, semnificaţii, înţelesuri sau puncte de recunoaştere care le pot reaminti ceva ce s-a întâmplat, poate, într-un vis – în acea stare crepusculară dintre somn şi trezie, sau într-un moment brusc de înţelegere sau intuiţie, când totul pare să revină la locul potrivit şi să capete sens. Cei care sunt familiarizaţi cu astfel de experienţe, vor deveni şi mai conştienţi de dificultatea de a-şi reda experienţele într-un limbaj uşor de înţeles.
     Într-o continuare mult aşteptată a scrierilor sale, Monroe explorează oportunităţile profitabile care se află dincolo de limitele lumii fizice. El trasează calea ce ni se deschide când ne părăsim vieţile fizice şi îl poartă pe cititor, alături de el, într-o călătorie antrenantă, care extinde limitele experienţei omeneşti. Aceasta este o călătorie care dezvăluie adevărul fundamental privind semnificaţia şi scopul vieţii, precum şi ceea ce se află dincolo de ea. Călătoria supremă este capodopera unui gânditor şi explorator îndrăzneţ şi original.

carte de autocunoastere

Rezumat

Fragment din carte

 

   Sistemul Vieţii de pe Pământ a fost şi încă mai este un extraordinar sistem de autoadaptare, autoarmonizare şi autoregenerare energetică. Cu cât analizăm mai mult relaţiile de simbioză interactivă din cadrul acestui sistem, cu atât devin mai fascinante şi mai complexe. întreaga structură se bazează pe polarităţi - dar fiecare parte este interconectată.
   O nouă privire asupra Sistemului Vieţii de pe Pământ, ne arată că tema fundamentală a concurenţei pare a fi un produs al imperativului supravieţuirii. Absolut fiecare formă de viaţă concurează pentru elementele de bază, necesare supravieţuirii fizice: hrană, apă, oxigen, căldură şi lumina soarelui. Adesea, acestea apar în spaţiul de locuit, la suprafaţa sau în interiorul Pământului, în apă, în aer. Avem diferite denumiri pentru ele: imperativ teritorial, spaţiu, casă, adăpost, grotă, adăpost de vânătoare, proprietate personală, proprietate imobiliară, oraşe, naţiuni. Formele de viaţă se luptă pentru toate astea - şi mor pentru ele.
    La polul opus se află alocarea inteligentă a spaţiului vital în funcţie de aptitudini. Fiecare specie poate supravieţui numai într-un mediu potrivit. în apă şi în aer, sistemul a rămas într-un echilibru natural, în cadrul căruia lanţul trofic acţionează eficient - adesea până în punctul în care schimbările devin nimic mai mult decât o modificare sau o adaptare minoră. Totuşi, la nivelul uscatului, echilibrul a fost mai greu de susţinut. Prin urmare, varietatea formelor de viaţă a evoluat mult mai rapid, cu o ingeniozitate impresionantă în rezolvarea problemelor de reproducere şi supravieţuire.
    Cadrul de referinţă din care acţionez acum, include următoarele puncte:


   1. La intrarea în Sistemul Vieţii de pe Pământ, fiecărei forme de viaţă îi este imprimată - probabil, prin intermediul ADN-ului - prima instrucţiune: SUPRAVIEŢUIEŞTE! Aceasta este comanda fundamentală, din spatele fiecărei acţiuni întreprinse de participanţi. Scopul este supravieţuirea speciei, exprimată iniţial sub forma supravieţuirii elementului individual. Această comandă este adaptată cu precizie şi limitată la existenţa fizică, fără nicio altă implicaţie. Succesul înseamnă supravieţuirea fizică. Eşecul înseamnă imposibilitatea de a supravieţui, sau inexistenţa fizică - moartea. Frica înseamnă posibilitatea de a nu supravieţui.
   2. Sistemul Vieţii de pe Pământ este impersonal, prin aceea că fiecare formă de viaţă concurează cu toate celelalte pentru hrana care menţine viaţa. Această competiţie are loc atât între specii diferite, cât şi în interiorul aceleiaşi specii. Cooperarea între specii şi în cadrul unei anumite specii este o procedură standard de operare; Sistemul impune adesea cooperarea, ca necesitate pentru supravieţuire. Per total, este vorba de un sistem al prădătorilor.
   3. Orice aspect al conştientei care nu este legat de supravieţuirea fizică este denigrat. Orice emoţie exprimată este o anomalie, fiindcă nu are legătură cu principala directivă de supravieţuire. Frica nu este considerată o emoţie.
   4. Tiparul fundamental al sistemului este schimbarea, încetarea procesului de schimbare este o entropie. Entropia înseamnă moarte. Acest dezechilibru este constant, ceea ce creează o reacţie stabilă de adaptare la toate nivelurile.

Răsfoiește

Opinii (0)

Spune-ţi opinia

Numele tău:
Opinia ta: Notă: Codul HTML este citit ca şi text!

Nota: Rău           Bun

Introduceţi codul din imagine: